parcul sticlarilor

La intrarea Strazii Sandu Cluceru in Soseaua Vergului exista o pancarta care anunta Primaria Sectorului 2, Parcul Sticlarilor. Intrarea se face printr-o spartura in gard, inconjurata de gunoaie, care conduce catre o scara de ciment. De acolo se ajunge catre marginea lacului, inconjurat de tufisuri care ies printre sticlele de plastic si ambalajele aruncate pe pamant.


















O casa temporara a unor vagabonzi isi atarna acoperisul intr-un copac, asa ca nu e locul cel mai potrivit in care sa-ti aduci prietena. Desi parcul are un romantism vizibil, cu toti copacii lui uscati, ridicandu-si crengile carbonizate deasupra varfurilor verzi ale tufisurilor. Si are si o insula, pazita de un caine ciobanesc destul de timid, pe care se poate ajunge traversand podul.














De altfel, este un parc muncitoresc ce nu si-a vazut niciodata ziua inaugurarii. Fiind doar pe jumatate construit, aleile de pamant se continua din loc in loc cu scari de beton, apoi pierzandu-se prin luminisurile de pe marginea lacului. Natura lui neingradita, cu populatia ei de rate salbatice care traieste nestingherita ciclurile anotimpurilor, este inconjurata din toate partile de oras.














In partea sudica si estica o intreaga sectie a unei fabrici ii este vecina. In partea nordica se invecineaza cu zidul din spate al unui spital si al unei gradinite. Iar in partea vestica se opreste la limita curtii unui magazin de materiale de constructie.

Este un loc frecventat de vagabonzi, pescari amatori si fotbalisti adolescenti.