turnuri la depoul grivita

In ziua de craciun nu-mi gaseam locul prin casa asa ca am plecat la plimbare. Aflasem de un turn in zona Grivita si il pusesem pe harta. Insa nu stiam nici cum sa ajung acolo si nici ce as fi putut gasi. Era frig, am pornit pe langa drumul de langa cimitir catre Grivita.

Dupa un ocol care m-a dus prin spatele blocurilor de pe 1 Mai, unde am gasit fabrica numita tot Grivita, fara turn, am ajuns pe langa zidul cimitirului intr-o intersectie. Desupra semafoarelor, in marginea depoului Grivita am vazut primul turn din acea zi: o constructie de beton, pe piloni drepti.






















Nu era asemanator cu nimic din ce vazusem pana atunci in materie de turnuri de apa, insa asta a devenit ceva obisnuit. In afara turnurilor comuniste, care sunt o repetitie continua a aceleiasi forme cu minime variatiuni ce tin de capacitatea bazinului si inaltimea turnului, celelalte sunt foarte diferite unele de altele.

Ieri am revenit pentru a-l fotografia si am mai gasit inca unul exact langa el. Prima data il ratasem. Turnul cu bazin din tabla nituita, asezat pe un soclu de caramida, in arcade, este ascuns intre doua cladiri dupa un gard verde. L-am fotografiat printre gratiile gardului.






















Apoi mi-am continuat traseul cunoscut destul de bine din ziua de craciun. Am mers pana pe strada depoului pentru a fotografia un alt turn, cu o enorma cupola boltita, complet diferit de celelalte aflate in zona.

Exact langa turn se afla intrarea in depou, pazita de paznici. Am fotografiat repede turnul si am disparut prin spatiul dintre cele doua cladiri, urcandu-ma pe pasarela care traverseaza sina. Nu voiam sa dau explicatii, mai ales dupa ce reusisem sa pozez ceea ce ma interesa.

La dreapta turnului vechi, lnga cladirea noului depou, gasisem in ziua de craciun un turn hipermodern, numai tevile si rezervorul, totul redus la minim. Se vedea insa si mana unui designer industrial care ii daduse turnului o alura high-tech.

Cred ca este cel mai nou turn vazut pana acum. L-am fotografiat de cateva ori de pe pasarela, apoi mi-am rotit privirea in jur si am mai zarit inca doua. Unul comunist, decorat cu partate rosii si albe pe rezervor, inspre iesirea din Bucuresti. Si inca unul de caramida, chiar in continuarea depourilor.

Apoi am observat o forma stranie in departare, ce se putea vedea printre doua blocuri. In seara de craciun am fost acolo doar in vizita si nu aveam camera la mine. Era aproape intuneric si m-am gandit ca ar putea sa fie vorba de inca un turn de apa.

M-am uitat mai bine si in partea superioara nu era nimic. Nici un rezervor. In schimb, nu putea fi nici un furnal, pentru ca la jumatatea inaltimii imi parea ca este perforat de niste orificii. Mi-am spus ca e posibil sa fiu prea atasat de cautarea mea. Poate ca imaginatia imi punea in fata fantasme.

Am coborat de pe pasarela pe partea dinspre Giulesti si am inceput sa merg catre ciotul enorm de beton care se vedea pe deasupra blocurilor. Ceea ce am gasit dupa un traseu de trei sferturi de ora, trecand prin parcul Giulesti, m-a uimit. Se facea noapte si eram la marginea Bucurestiului langa un obscur obiect arhitectural, ascuns undeva in spatele blocurilor, discret in ciuda dimensiunii.

Dar despre asta aici. Cat depre turnurile de la depoul Grivita, le puteti vedea pe toate de pe pasarela, inclusiv pe acesta de mai jos.