calarasi

Calarasiul e un oras asezat pe marginea Dunarii. Si e bine cand ajungeti acolo sa cautati cat mai repede portul, pentru a scapa de senzatia de autogara data de ambianta urbana chinuita de blocurile comuniste din anii 80, cu finisaje proaste, la care se ma adauga si o anume precaritate a locuitorilor. Pe marginea Dunarii insa, Calarasiul devine un oras interesant. Tot malul dinspre oras este ocupat de o serie de parcuri mai mici sau mai mari, care se inlantuie unul dupa altul pana la periferie.


















In parculetele amenajate in cunoscutul stil comunist se mai gasesc inca vreo cateva sculpturi realizate de diversi artisti din componentele metalice ale fostului combinat siderurgic. Am aflat de la un profesor de la arhitectura ca respectivii sculptori fusesera invitati in oras de catre un profesor de romana, ca sa foloseasca fierul din combinat ca materie prima. Sculpturile ar fi fost imprastiate prin tot orasul, fiind apoi demontate si vandute la fier vechi de administratia psd, in urma castigarii alegerilor.


turnul de langa port
















Intre blocuri am gasit si turnul asta de apa, care pare sa fie construit la inceputul secolului XX. Era inconjurat de garaje si de o mica gradinita si din pacate nu am putut intra in el si nici nu am aflat daca mai este inca folosit.
























turnurile combinatului
















Combinatul are si el doua turnuri de apa, pe care le-am fotografiat de la distanta. Ma interesa mai mult sa aflu ce-a mai ramas din situl industrial, asa ca am mers mai departe, catre locul unde mai erau cateva daramaturi cat de cat accesibile.

















combinatul siderurgic



Dupa cum scrie aici, "pe langa uzina cocso-chimica, pe platforma combinatului au mai fost construite in perioada 1981-1986 otelaria electrica, laminorul pentru profile mijlocii, depozitul de materii prime si unitatea de imbogatire a minereurilor de fier.



S-a facut si un canal fluvial de 13 km cu portul aferent care deservea exclusiv combinatul. In 1989, urma sa se puna in functiune furnalul, otelaria cu convertizoare si laminorul de profile grele si sine."


















Calea ferata a disparut intre timp, pentru ca Siderca a fost vandut unei firme straine, care a pagubit statul roman cu 100 de milioane de dolari si a vandut o mare parte a combinatului la fier vechi.


















Cand am ajuns acolo, ruinele combinatului erau pazite de un gardian pe bicicleta care ne-a rugat sa plecam din momentul in care ne-a vazut. Apropiindu-ne de cladirile care mai ramasesera in picioare ne-am amuzat sa ii observam pe doi oameni care se ascundeau in spatele unui zid. Probabil venisera acolo sa faca rost de ceva fier, asa cum se intampla si la Valea Calugareasca.


















Nu ne-a lasat inima si am facut un slalom printre toate cladirile combinatului ca sa facem poze, insa gardianul ne-a gasit pana la urma si ne-a condus pana la strada cu injuraturi. Apoi si-a continuat drumul pana la colegii lui de pe partea cealalta a drumului ca sa se dea mare ca lui i s-a intamplat ceva in duminica aia, care probabil era destul de plicticoasa.


















Siderca e un sit industrial enorm. Chiar in ciuda faptului ca o parte a fost demolat deja si portiunea dintre drumul judetean si port e acum o campie acoperita de iarba uscata, ceea ce ramane e impresionant. E interesant de vazut, ca si in cazul termocentralei de la Bragadiru, cat de repede poate disparea o intreaga fabrica, sau un combinat, care numai acum 18 ani erau inca functionale. Gasiti placemark aici.