26 martie 2006

Inca nu stiu care este diferenta intre turnurile de racire si turnurile de apa. Am crezut ca acest turn al fostei termocentrale de langa Parcul Carol este un turn de apa, insa se pare ca ar fi un turn de racire. Pe celalalta parte a cladirii se mai afla inca unul, de dimensiuni mai mari.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx














Urcand pe strada in panta de pe langa Muzeul Tehnic, am ajuns la turnul de apa construit in 1905, pentru aniversarea jubiliara a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol. Castelul de apa din care face parte este o replica a cetatii de la Poienari a lui Vlad Tepes.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















In prezent, este sediul Oficiului National pentru Cultul Eroilor.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx














Dupa cum am mai spus si in alta parte, turnul de apa alimenteaza niste sere, in care sunt crescute rasadurile pentru jardinierele parcului.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx














Traseul catre turnurile din jurul parcului Carol imi era foarte bine cunoscut, pentru ca il mai facusem odata, incat stiam foarte bine ce caut. Insa data trecuta nu avusesem un aparat de fotografiat cu mine, asa ca a trebuit sa revin.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Am gasit acest turn de apa acolo unde viitorul Bulevard Tudor Vladimirescu ajunge in intersectia de langa Gara Filaret. Il vazusem si din Foisorul de Foc, insa de la inaltimea etajului superior al muzeului pompierilor nu imi dadusem seama exact unde se afla. Era o gamalie de ac pe deasupra unui rand confuz de blocuri, acoperit de un strat de poluare care acoperea orizontul.

Este foarte asemanator cu turnul de apa de la fabrica de oxigen de langa Republica. Diferenta consta in faptul ca este decorat cu niste dungi albe si portocalii, este mult mai inalt, iar tubul de sustinere are un diametru mai mare.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx














In continuarea aceleiasi strazi am gasit doua turnuri de apa de mai mici dimensiuni, confectionate din metal. Uneori chiar si acestea au o tipologie, fiind produse industriale standardizate, alteori sunt pur si simplu rezervoare confectionate de mesterii locali.

Se folosesc cisterne mai vechi, se ridica pe tot felul de suporturi, in general majoritatea dintre ele putand fi asimilate arhitecturii industriale vernaculare, adica instalatiilor industriale construite fara ajutorul unui arhitect sau al unui inginer. Insa in cazul celor doua turnuri de mai jos cred ca e vorba de turnuri prefabricate, pentru ca am mai vazut turnuri identice prin tot orasul.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx














Obiectele recente de arhitectura industriala ma incanta mai putin. Turnurile vechi mi se par fermecatoare, poate pentru ca distanta mai mare in timp dintre mine si ele lasa loc unui vis mai cuprinzator, unei fantasme mai elaborate. Epoca din care vin imi scapa si mi se prezinta in fata ochilor, in acelasi timp.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Asa se intampla cu turnul fabricii de chibrituri de langa Autogara Filaret. A fost construit impreuna cu cladirile care il inconjoara de o companie suedeza, la inceputul secolului. Turnul iese prin acoperisul uneia dintre constructiile fabricii, avand parterul foarte spatios. Acolo sunt amenajate niste birouri.

As fi vrut sa fotografiez toate astea, insa paznicii (in numar de sapte) mi-au spus ca nu se poate, asa ca m-am suit intr-unul din blocurile moderniste din apropiere si am facut aceste poze de la fereastra casei scarii.















Am ajuns apoi in partea dinspre Calea 13 Septembrie a Bulevardului Tudor Vladimirescu. Aici am gasit cel de-al doilea turn pe care il vazusem din Foisorul de Foc. Este vorba tot de un turn comunist, decorat cu niste dungi albastre si albe, asezat in apropierea turnului din zona Uranus.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Fabrica din care face parte se invecineaza cu un maidan enorm, ramas pustiu in urma demolarilor comuniste din jurul Casei Poporului. Bulevardul Tudor Vladimirescu care il traverseaza este de fapt un sant de pamant in mijlocul unui teren viran, asa cum am mai scris si in alta parte. Turnul a fost decorat in alb si albastru, insa vopseaua s-a sters cu timpul.
xxxxxxxxxxxxxxxxxx














Urmatorul turn este pe strada Mihail Sebastian. Am intrat pe aleea lunga ca sa ii fac o poza de dedesubt si tocmai cand ridicam aparatul m-a strigat cineva din spate. Ca sa scot filmul, chestiile obisnuite. I-am explicat ca nu am film si ca n-am apucat sa fac nici o poza (din pacate).
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Am plecat destul de dezamagit, pentru ca umblasem jumatate de cartier ca sa gasesc accesul. Si avea o fundatie interesanta, care se desfacea ca si rezervorul intr-o palnie, intrand in pamant.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Ultimul turn este pe Bulevardul George Cosbuc. Din cate am vazut, este total inaccesibil, ascuns in curtea unei fabrici construite in spatele actualei locatii a Academiei Romane, mutata recent in cladirea adiacenta Casei Poporului.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx





















Este vorba tot de un turn clasic comunist, destul de straniu in peisajul de arhitectura industriala si civila de la inceputul secolului, care ocupa mare parte din strada Uranus, cat si lateralele bulevardului George Cosbuc.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx