pipera

Uneori e greu de crezut, dar mai sunt si paznici ... draguti. Am dat buzna in curtea parasita a fabricii din Pipera, de pe linia lui 135, fascinat de turnul foarte inalt care iesea pe deasupra unei cortine de plopi. M-am asezat linistit la baza turnului si l-am fotografiat de jos in sus, asa cum rareori am sansa.






















Paznicul m-a asteptat probabil in spatele geamului, curios sa vada ce am de gand sa fac. Apoi a iesit, coborand scarile pe langa cainele care nu ma latrase, chemandu-ma pana la el. I-am povestit ca fac poze cu turnurile de apa din oras, fata lui de mos pitic incerca sa ma sperie, sa imi arate o imagine a autoritatii. Insa era cumsecade. (Si turnul era in curtea fabricii vecinilor). Mi-a zis buna ziua si s-a retras la el in barlog, undeva la parterul institutiei pustii.






















Cu turnul celalalt nu a fost asa usor. Vedeam tubul de sustinere iesind din pamant la vreo cateva zeci de pasi in spatele gheretei paznicului care era asezata langa strada. Mi-a luat o jumatate de zi sa inconjor fabrica pe toate partile, ca sa dau de tot felul de depozite care pareau parasite, dar erau pazite de gardieni cu rotweilleri. Mi-a fost ciuda ca nu pot intra, pentru ca turnul acesta din Pipera are un tub de sustinere cu un diametru foarte mare, fiind decorat cu rosu si alb si mi-ar fi placut sa il pozez si de dedesubt.