chitila






















Cred ca a fost prima data cand m-am suit in tren si am plecat undeva fara sa planuiesc foarte mult inainte. Eram cu sonic si voiam sa ajung la Chitila, unde stiam ca este un depou de trenuri care avea turnuri de apa.

Le vazusem din tren, le vazusem si pe Google Earth, era timpul sa merg sa le fotografiez. Calatoria a durat doar zece minute si a costat 12.000 de lei. Am coborat pe un peron pustiu de langa o mica asezare feroviara, izolata de sinele de tren de restul Chitilei.



Pe strada principala, care ducea catre intrarea in depou, am gasit primul turn de apa. Este vorba de un turn feroviar de inceput de secol XX. Se pare ca CFR are mare grija de ele, turnul era inconjurat de schele si oricum era intr-o stare foarte buna.

Localnicii nu si-au putut retine accesele de suspiciune si ne-au intrebat daca suntem de la primarie si ce cautam pe-acolo.

Undeva in spatele unui bloc de patru etaje am gasit cel de-al doilea turn. L-am rugat pe paznic sa ma lase sa fac niste poze, a ezitat un moment, mi-a spus sa vorbesc cu paznicul de la CFR, dar pana la urma ne-a lasat sa intram in curte si sa facem fotografii. Eram entuziasmat, pentru ca venisem tocmai pana aici si reuseam sa fotografiez un turn inedit de aproape, de dedesubt.























Ca si in cazul primului turn si aici aveau loc lucrari de reparatie, asa incat intregul turn era acoperit de schelarie de lemn. Unele turnuri pe care le-am vazut, mai ales dintre cele comuniste, au tencuiala distrusa si pe mari portiuni se vede zidaria de dedesubt.






















Acelasi lucru se intamplase si aici, insa cei de la CFR au inceput lucrarile de intretinere. Mi-a facut placere sa observ ca reparatiile erau facut cu aceleasi materiale, fara a aduce nici un fel de schimbari cladirii initiale.






















In interiorul depoului mai era inca un turn, identic cu cel de la Grivita, sau cu cel de langa Dragalina. Am sarit gardul ca sa ma apropii de el, insa turnul era mult in interiorul depoului. Am facut o poza cocotat intre doua vagoane si apoi am iesit afara din depou. Tocmai trecusem pe langa intrare, unde era atarnat un panou pe care era scris numele unei legi si faptul ca intrarea in depou era interzisa.



Mergand catre Gara Chitila am mai gasit un turn de cazarma militara. Un turn absolut identic se poate vedea de pe podul Otopeni, in drum catre aeroport. Din pacate nu am inca o poza a lui. In schimb l-am fotografiat pe cel din Chitila.






















Nu puteam intra in unitatea militara, asa ca am luat-o in susul sinelor de tren. Problema era ca sinele erau ingradite cu un zid mare de ciment pe fiecare parte si ca din cand in cand mai trecea cate un tren in viteza la cativa merti de poteca pe care intrasem. Pana la urma m-am ridicat un pic peste gardul de beton, am facut pozele si am iesit din culoarul de sine marginit de ziduri inalte.



Si inainte sa inceapa o ploaie de vara care ne-a udat pana la piele, am apucat sa mai fac inca o poza. Este vorba de un turn de apa din Chiajna, care se vedea in departare. Zona Chitila are multe turnuri de apa de toate felurile. Insa turnul asta era cu adevarat diferit de celelalte, fiind simiar cu un anume tip de turn de apa din America, avand o tipologie destul de usor de recunoscut.

3 comments:

l'objet said...

vai ion pe unde ai fost !!


si ce turnuri frumoase !!

Horia Nicola Ursu said...

n-am stiut (sau poate n-am avut destula rabdare...) unde si cum sa dau de voi, asa ca luati de-aici, turnul nostru satmarean: http://www.satu-mare.ro/monumente/turnul.html

Horia Nicola Ursu said...

a, da, si inca un turn, ceva mai inalt, cel al prefecturii: http://www.flickr.com/photos/24418083@N00/155407170/in/set-72157594150785713/