d-na ghica

De vreo doua saptamani tot incerc sa ajung la turnul din spatele Garii Obor. E discutabil daca strada se numeste Doamna Ghica sau Paharnicul Tuturea, dar asta nu e atat de important. Turnul e asezat intr-o zona industriala in demolare, iar de vreo luna incoace se poate vedea in sfarsit si de la strada, pentru ca o cladire care ii era asezata in fata a fost daramata.















Azi a fost o zi cu ploaie si eram destul de somnoros, asa incat cartierul mizerabil de blocuri prost construite de patru etaje imi transmitea toata tristetea lui. Nu prea aveam suflu si incercam sa imi inchipui un text si o postura care sa-l impresioneze pe paznicul din ghereta in asa masura incat sa ma lase sa intru si sa fac poze.















Vazusem cladirile daramate intr-o noapte, cand trecusem prin preajma cu taxiul. Atunci am crezut ca si o parte a gardului a fost daramata, insa nu era adevarat. Paznicul era ascuns in casuta de la poarta, care fusese devastata, ale carei mobile distruse fusesera aruncate pe trotuar.








Am balbait un nuvasuparati timid, insa el era cu pantalonii in vine pe un scaun, isi dadea cu alifie prin partile intime. Nu intra, mi-a zis. Era tanar si bine facut, insa situatia il stanjenise probabil, a mers destul de usor. I-am spus ca vreau sa fac niste poze si apoi m-am apropiat multumit de baza turnului.