istoricul turnului din uranus

Vama Bucuresti Antrepozite a fost conceputa de catre arhitectul Giulio Magni, constructia inceputa in 1894 facand parte din unul dintre primele programe de modernizare a orasului. Acesta cuprindea Bursa Marfurilor, o cladire administrativa, patru depozite si unul dintre primele turnuri de apa din Romania. Dupa instalarea regimului comunist si trecerea la un regim economic bazat pe planificarea centrala, functia bursei de marfuri s-a pierdut, cladirea Vamii fiind folosita mai ales pe post de spatiu de depozitare, servind in anii 80 ca zona de depozitare pentru santierul de constructie a Casei Poporului.














Informatiile de mai jos provin dintr-un studiu istoric asupra cladirii Vama Antrepozite, ai carei autori sunt: arh. Serban Popescu-Criveanu, arh. Irina Popescu-Criveanu, arh. Andrei Jelescu si drd. Arh. Ileana Zbarnea.

Proiectul antrepozitelor a fost realizat de arhitectul Giulio Magni (1859-1930), activ in Romania intre 1893 si 1904. In anul 1894 arhitectul fusese numit arhitect al Servitiului Studielor din Directiunea Lucrarilor Technice a Primariei Comunei Bucuresci, functie pe care a detinut-o pana in 1897, cand a fost inlocuit de arh. Stefan Ciocarlan. Sarcina sa era elaborarea studiilor si proiectelor pentru cladirile de interes municipal. Numele arhitectului este legat, in prima perioada a activitatii sale la primarie, de proiectele initiate de Nicolae Filipescu (primar intre 9 febr. 1893 - 7 oct. 1895). Acestea erau de regula scoli comunale, bai publice, hale (Hala Traian este proiectata tot de el) si antrepozite comunale. Dupa propriile afirmatii, Magni ar fi realizat peste 160 de lucrari in perioada in care a locuit în Romania.






















Se pare ca in acest proiect a fost implicat, cel putin drept consilier si inginerul Anghel Saligny, angajat in calitate de consultant "in diferite chestiuni tehnice" incepand din 30 aprilie 1894 iar plata s-a facut in 1896. Numele sau mai apare si ca evaluator al veniturilor produse de Antrepozite.

Aceasta perioada dintre 1894-1896 ar coincide cu cea a elaborarii proiectelor, anteproiectul fiind aprobat in august 1895. Nu este exclus ca Anghel Saligny sa fi fost angajat special pentru aceasta lucrare, dupa cum nu poate fi exclusa o colaborare a inginerului in perioadele urmatoare, insa nu a putut fi identificata cu certitudine partea sa de implicare în proiect.

In prima faza au fost executate, conform anteproiectului, urmatoarele constructii, consemnate in planului orasului executat de Institutul Geografic al Armatei intre 1895 si 1899, precum si in cele trei fotografii de epoca (probabil dinaintea deschiderii antrepozitelor), publicate in albumul lucrarilor lui G. Magni: Bursa de marfuri, control si locuinta (a), intrarile (b) si imprejmuirea incintei, imprejmuirea din spatele cladirii Bursei, Administratiune, vama si accisele (c), Depozitul de vinuri (d), Depozitul marfurilor supuse numai accisului (e), Depozitul marfurilor supuse vamii si accisului (f), Depozitul de marfuri magasinate pe lung termen (g), Constructie joasa, poligonala (i) între depozitele (d) si (e), in anteproiect W.C si Calea ferata de pe latura sudica.

Tot atunci s-a construit si Castelul de apa, nereprezentat in anteproiect, in locul celui de-al doilea WC (i), din zona nordica a incintei. Acesta nu este reprezentat pe planul IGA dar apare in fotografia de ansamblu din album; stilul adoptat il indica drept autor tot pe Magni. Trebuie subliniata realizarea tehnica a castelului de apa, din zidarie portanta si piatra (este posibil ca analiza structurii sa puna la iveala utilizarea partiala a betonului armat).











Este vorba despre unul dintre primele castele de apa realizate în Romania; construirea se inscrie in timp intre cea a Foisorului de Foc (1890 - ing. Elie Radu, arh. Petre Petricu - structura din zidarie de caramida) si cea a primelor castele de apa care utilizau betonul armat la structura de rezistenta, realizate dupa 1906 (castelul de apa pentru alimentarea locomotivelor din depoul Palas, Constanta – 1907 - ing. Stefan Mateescu - integral din beton armat si castelul de apa de la Fabrica de Tutun "Belvedere" din Bucuresti – 1908-1909 - ing. Luciu Pomponiu - beton armat si pereti exteriori din zidarie de caramida).

Avand in vedere participarea lui Anghel Saligny la construirea antrepozitelor intre 1894 si 1896, este aproape sigur ca el sa fi fost inginerul care a realizat structura de rezistenta a castelului de apa.