gara obor - at last

De o luna de zile incoace ma tot invart in jurul garii obor, cautand unghiurile potrivite. Trei turnuri ma asteapta la maginea garii.






















Un elegant turn de caramida de inceput de secol, construit probabil pentru a deservi gara si locomotivele.






















Un enorm turn industrial comunist de beton, in marginea fabricii de materiale plastice Tatay, pazit de un soldat inghetat in foisorul lui de tabla.











































Si un turn industrial complet atipic, de o forma cu totul noua, primul de felul lui gasit de mine in Bucuresti.











































Ma invart degeaba in jurul lor, sacaind pazicii care ies din gheretele lor incalzite de rezistente bagate in priza. Spun degeaba ca sunt student la arhitectura, pentru ca ei nu vor sa dea informatii, ma alunga, asa au invatat in armata probabil, nu-i lasa sa se apropie, e proprietate privata, e al statului, e unitate militara, nu ai voie sa faci poze.

De la unul dintre ei aflu ca turnul cu forma noua, neobisnuita, va fi daramat anul asta. Comentraiul lui? Pai ce ma, tu vrei sa faci poze cand astia nu mai stiu cum sa faca sa-l darame? Nu se poate ma, nu se poate.

Iata si o poza a lucrarilor incepute de demolare, care, am aflat de la paznic, vor fi finalizate anul viitor. Acesta este al doilea turn de apa de care am aflat ca va fi demolat anul viitor, dupa cel de caramida de la Apaca.

Satul de asemenea 'comentarii constructive' ma lovesc in continuu si de handicapul meu tehnologic. Nu mai am camera digitala, deci nu mai pot sa continui documentarea. Cu toate astea, un ajutor imi vine in final din partea mamei, care imprumuta o camera de la ea de la servici, unde era probabil folosita la fotografiat progresia unui mucegai intr-un vas petri.

Asa ca pornesc inca o data printr-un frig infernal, sa imi caut turnurile si sa le pozez. Intrand pe strada Doamna Ghica patrund intr-o zona evident subdezvoltata in comparatie cu imprejurimile. Blocuri functionaliste maimutarite de geniul arhitectonic al unor ingineri gazduiesc o populatie saraca, ce atarna prafuita si inghetata in marginea statiei de 143.

De altfel, intreaga zona industriala inconjurata de Soseaua Colentina, Soseaua Baicului si Soseaua Pantelimon pare a trai intr-o lume paralela, asa cum de multe ori se intampla cu spatiile industriale. De data asta insa, fabrica de ulei Solaris, o fabrica de medicamente, depozitele de debitat pal pentru mobila, sunt inconjurate de locuinte. Zona are in mijloc fabricile si gara, inconjurate de blocurile zonei subdezvoltate, acoperite cosmetic de braul de bulevarde.

Eu sunt aici doar pentru a poza turnurile, intr-un scenariu hit-and-run. Si asta ma avantajeaza, pentru ca turnurile sunt o bucurie, frigul e prea taios si zona mult prea deprimanta ca sa zabovesc prea mult.

Inchei cu una dintre primele poze pe care le-am facut in sambata asta geroasa de decembrie. Aplecat peste balustrada pasarelei, am privit inca odata cele trei turnuri. Cele doua de pe Bulevardul Garii Obor, aflate in stanga. Si turnul pe care il pozasem acum vreo luna, de pe Soseaua Electronicii.