chiajna via chitila

Am plecat catre chiajna pe drumul cunoscut: de la gara de nord am luat trenul pana la chitila, de la gara chitila am luat-o pe jos prin spatele garii, pe langa o unitate militara. Am intrat intr-un fel de sat destul de intins, in care cautam un turn care ar fi trebuit sa fie langa gara.






















Uitandu-ma peste acoperisurile caselor si peste al singurului bloc din preajma, am vazut un alt turn, de care nu stiam nimic inainte. Cautarile pe Google Earth sunt mereu partiale, pentru ca turnurile care nu sunt comuniste rareori se vad cum trebuie, fiind foarte mici si avand forme mai simple.
















Turnul de care era vorba de data asta se afla in curtea unei fabrici, langa un bloc cu patru etaje. Un domn tigan m-a intrebat ce caut pe-acolo si cand i-am zis a inceput sa se planga de apa de proasta calitate care venea din turn si apoi a inceput sa injure, inveselit. M-am gandit ca fara turn nu ar avea cu ce sa se spele, de loc, si ca ar trebui sa fie recunoscator ca in satul acela, in care statea la unul dintre cele cateva blocuri construite in timpul sistematizarii rurale, nu se spala la lighean, ca multi alti locatari de prin blocuri similare din alte sate din tara.















Dupa ce am sarit gardul in curtea fabricii si am pozat turnul de acolo, am mers mai departe, catre celalalt. Era vorba tot de tipul clasic comunist, turnul fiind insa destul de mic in inaltime. A fost usor sa ma apropii de el si sa il fotografiez.















Mai departe m-am indreptat catre turnul din Chiajna, care se alfa pe marginea soselei de centura. Este un turn cu totul deosebit, asemanator cu turnurile americane din metal. Spre deosebire de europeni care au construit un mare numar de turnuri din caramida, facand din ele niste constructii in toata regula, americanii constuiesc turnuri din metal, multe din ele prefabricate.






















Turnul este foarte inalt. In plus, lucru destul de rar intalnit un Bucuresti, partea de sus fusese decorata cu o reclama. M-am cam chinuit sa descifrez ce scrie in inscriptie, pana la urma mi-am dat seama. Este vorba de o reclama stearsa de vreme la Vodka Sankt Petersburg.















Am traversat o campie brazdata de trasee feroviare, ca sa ajung la ruina bisericii din Chiajna. Pe drum insa, am mai vazut la orizont inca doua turnuri langa o mica gara de langa groapa de gunoi.

















Intr-unul din ele m-am si urcat. De la una din ferestre se vedea in departare biserica.

















Turnul era parasit si nu mai functioneaza. Inauntru, la fiecare etaj, podeaua era plina de rahat. Pana si sus, la ultimul nivel, cei din zona se suisera sa isi faca nevoile. In vecinatate nu era decat o singura casa a unor lucratori la CFR. Transformasera cladirea turnului intr-un fel de WC.






















Partea de sus a turnului purta o ornamentatie rudimentara, din ciment fusese desenat un fel de model de caramizi imprejurul bazinului. In interior exista o scara in melc, care duce la etajele superioare.






















Mi-ar fi placut sa ma sui pana pe acoperis, pentru ca turnul avea un foisor foarte frumos, cu niste fereste mari, cum nu mai vazusem la tipul asta de turnuri. Scara era insa smulsa si ar fi trebuit sa ma agat de ea deasupra unui hau de cateva etaje, asa cam am renuntat.






















Al doilea turn era la vreun kilometru departare de primul si era identic cu acela. Era insa mai bine pastrat si inauntru parca era mai multa curatenie.

















M-am suit si aici pana la etajul superior, insa nu am reusit sa ajung nici aici pe acoperis. Scara era intacta dar era nevoie de aceeasi suspendare peste haul celor cateva etaje, pentru ca scara inconjura peretii pe dinauntru, iar centrul cladirii era gol.






















Intre timp un lucrator de la CFR care avea casa chiar langa turn a venit sa strige la noi sa ne dam jos. Pana la urma am intrat in vorba cu el si a inceput sa debiteze niste chestii, ca turnul era construit de nemti in al doilea razboi si asa mai departe.






















Dupa ce i-am mai facut o ultima poza, ne-am indreptat obositi catre casa, avusesem deja o zi foarte lunga. Si inca nu terminasem cu zona aia din oras, in care mai vazusem vreo doua turnuri metalice destul de deosebite si de mari. Am incheiat totusi ziua, multumit ca fotografiasem cinci turnuri in loc de doua si ca ziua imi facuse niste surprize atat de placute. Eram bucuros si de cei doi gemeni, complet atipici desi functionalisti, pe care ii gasisem la sfarsitul zilei.